Casa Somnului

"Somnilocviu

Cu gratie si gravitate ai iscat
Un ce-ntrece fortele lunare
Si-n narcolepticii tai ochi am spionat
Orbirea noptii, poate-un rau mai mare.
Pupila fixa, de ce vrei sa tip
Cind, insomniac, incerc sa-mi aflu partea
Citindu-mi viitoarul pe nisip
La pranz?"Ce calma si cioplita-i moartea",
Si cum ma rog ca din uitare-adanca
Schimbarea sa apara. Numai zorii
Sa ma salveze-ar fi in stare inca
Printr-un potop de s-ar impotrivi terorii,
Iar casa somnului de-ar inunda-o toata
Cu o lumina gata sa inece 
Fantomele ce vor pleca deodata
Avertizand solemn in noaptea rece:
Vei mai dori o viata spre-a socoate
Ce gratie aveai, ce gravitate."

Cartea lui Jonathan Coe m-a prins inca de la Nota autorului care face o precizare "administrativa" si spune ca acele capitole cu numar impar isi deruleaza actiunea in anii '83-'84, iar cele pare in ultimele doua saptamani din iunie '96. Din acel moment m-am hotarat sa ma concentrez mai intens sa nu cumva sa pierd din vedere cele doua siruri paralele de povestiri.

Organizata pe parti reprezentand stadiile somnului, cartea porneste extrem de incurcat si cu o serie de personaje pe care nu le vezi legandu-se in povestile lor. Dupa ceva rabdare ajunge sa se cristalizeze o poveste in jurul a patru personaje pricipale deosebite prin calitatile si mai ales defectele lor adanc impregnate si definitorii, in mare masura, pentru personalitatea fiecaruia. Jonathan Coe le evidentiaza clar toate aceste ingrediente deosebite, dar cu o naturalete care te face sa crezi ca gasesti asemenea caractere oriunde te-ai uita.

Sarah, narcoleptica ce sufera de cataplexie si lesina de la o criza de ras, care nu face diferenta dintre vis si realitate; Terry, obsedat de cinematografie si de un film care n-a fost vazut niciodata, care trece de la un program de somn de 14 ore pe noapte la insomnie; Gregory Dudden, doctor implicat in studiul insomniacilor si pe cale de a face o descoperire colosala in domeniu, demn de nicio emotie, nebun de-a binelea; si Robert, cel mai uman personaj al romanului, indragostit de Sarah, care recurge la un gest ce da cititorul peste cap de-a dreptul pentru dragostea sa neimpartasita.

Ele sunt cele 4 personalitati impletite magnific intr-un roman ce te tine cu nasul adanc in povestea dinamica si trepidanta prin lipsa de previzibilitate. Nu-mi doresc si nici n-as sti de unde sa incep in a spune ce mi-a placut in detaliu la cartea asta. Sunt multe si diferite!Va las sa va bucurati de ea.

O recomand in caz ca va e dor sa treceti de statia destinatie la metrou sau in Ratb-urile mai putin aglomerate:)

Pofta buna!