Irina, mamă, se făcu octombrie si tu nu mai scriseși nimic!
Să vă spun ce mai "făcu" Irina între timp?
Irina, (apropo de una din postările anterioare de aici) s-a hotărât să-și schimbe cursul carierei în ultimul an de drept, an cu licență și timp aproape deloc. Dădu Irina mea la Comunicare și Relații Publice la SNSPA. După 6 zile de învatat și cu o memorie crăcănată substanțial de miile de pagini de civil, învață Irina mea psihologia de a 10-a și se duse la admitere... pe la sfârșitul lui iunie.
Mare-i fu mirarea când într-o miercuri de practică pe la Agerpres (poveste cu tâlc ce trebuie istorisită, dar cu altă ocazie) luă Irina la FCRP la buget și topăi în gând de bucurie și îi trecură brusc dracii pe sistemul de învațământ din România.
Ca să termin cu folosirea perfectului simplu (parțial gresită) și a persoanei a treia vreau să vă spun că este minunat să dai admitere după 3 ani de facultate. A fost genial să văd și să-mi amintesc cum eram la optișpe ani, fără griji și fără bani (când Voltaj mai exista pe piața muzicală fără pic, pic) și plină de emoții asteptând subiectele la admiterea de la drept.
Să vă povestesc ce-am mai povestit de 10 ori în prima zi de după admiterea din iunie.
Norocul prostului...
Proba de la FCRP consta în alegerea a 3 subiecte din 60 postate deja prin aprilie, în cazul meu, la psihologie. Eu, copil cu sesiune până în iulie, m-am hotărât târziu să mă înscriu la admitere și să mă apuc de învățat. Motivând astfel, n-am apucat să rezolv toate subiectele din cele 60. De fapt, să fiu sinceră, am ramas cu 2 subiecte pe care nu știam cum să le rezolv și nici nu găseam prin manuale sau pe bunul Google un răspuns. Așa că, na, ce să fac?! M-am dus și eu la admitere cu 58 de subiecte rezolvate și două ba... Subiectul 8 și subiectul 30 :).
Înainte de extragerea subiectelor ce se face aleatoriu, computerizat, a venit un nene să ne arate că programul de loto 3 din 60 funcționează și să ne încercăm norocul, trei dintre noi, și să apăsăm magicul mouse care ne va da subiectele. Bun... S-au ales 3 domnișoare, s-au pus în rând la extragere.
Și dă click prima... 3 numere între care și 8... eu, în sinea mea, zic "pfiu!... bine că e încercare!". Vine și a doua domnișoară... 3 numere între care și 30... eu, iar, aceeași replică... Vine și a treia și, ce să vezi... 3 numere între care și 8 și 30... și am zis... "Ăsta mi-a fost norocul că prietenul binar sigur nu mai alege numerele astea două!"... Evident ca la momentul 0, mă luase așa cu frison, dar, bucurie mare, am avut un pic de dreptate și am picat pe subiect (oricare dintre cele 58:)) Și restul vi l-am spus deja. Poveste cu final fericit.
Îmi place să văd că, în cadrul generației ăsteia de boboci, nu prea îți dai seama de diferența dintre capitală și provincie. Păi când a venit Irina de la Craiova (cu mândrie, nu altfel!) se vedea de la o poștă care sunt cei care mai stau cu părinții și au crescut în Cișmigiu și cei care s-au dat pe shaworma sau fac coada la cantină.
Copiii ăstia sunt mai informați și îi duce capul bine de tot, sunt deschiși și nu-s așa speriati de greșeală. Bine... Asta e cu dus și întors că așa auzi și multi porumbei bătând năvalnic din aripi, dar îi apreciez pentru curaj.
Ca să închei, vă spun că m-am bucurat nespus pentru experiență și că fac loc, cu drag și interes, între civil și penal la un pic de PR și de Management și Marketing:)
