Paparude, aveți grijă!

Indiferent dacă mâine-i zi de licență pe mine tot mă supară ploaia asta tristă ce ține de trei zile. Gândindu-mă să găsesc vinovat, iar treaba aia cu divinitatea nu prea își are locul în capul meu, m-am hotarât să-mi ocup jumătate de oră și să citesc despre tradiții legate de ploaie sau aducerea ei.

În România, Paparuda este dansul tradițional cel mai cunoscut și longeviv ce are legătură cu ploaia. În vremuri mai frumoase, când oamenii nu depindeau de recoltele de la turci, dezbracau tinerele fecioare și le îmbrăcau în frunze de alun sau fag, le împodobeau capetele cu flori si panglici roșii, le puneau salbe și pe câteva dintre ele le mascau, tot ritualul având loc în a treia marți de după Paște. Fecioarele dansau și băteau în tigăi și cratițe cântând:

„Paparudă, rudă/ vino de ne udă/ ca să cadă ploile/ cu gălețile,/ paparudele/ să dea porumburile/ cât gardurile." sau
„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul –bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă șiroaiele / să umple pâraiele. / Hai, ploiță, hai! / udă pământurile / să crească grânele / mari cât porumbele. / Hai, ploiță, hai!”

La final toate „paparudele” trebuiau udate cu apă rece de bătrânele satului.
Tot ritualul avea loc fie în marțea de care am amintit, fie în iunie sau iulie în caz de secetă pentru asigurarea unor recolte bogate.

Prin alte colțuri ale lumii, America sau Asia, scopul obiceiurilor de aducere a ploii este, evident, același, iar în vest se întâmplă ca triburile băștinașe să participe la un ritual asemănător de îmbrăcare cu frunze, de zgomot și invocări ale unor zei. În Asia în schimb, ploaia este asociată cu dragonii, în special cu dragonul Lung, cel aducător de precipitații. Odată cu apariția Taoismului si a Budismului, dragonii sunt considerați mai puternici și, în loc să aducă ploaia, ei pot controla vremea cu totul.

Când plouă mi-aș dori să mă fi născut la țară, într-un sătuc uitat de lume în care fetele să mai doarmă cu busuioc sub pernă de Florii și să danseze în frunze pentru ploaie. Totuși, eu, animal de oraș, sunt tristă din cauza ploii care mă udă sau mă ține în casă și mă obligă să am încălțăminte impermeabilă și umbrelă.

Așa că, pentru că n-am găsit alt vinovat, voi, fetele care ați dansat goale în frunze în marțea aia din a treia săptămână de după Paște, vă rog să găsiți ritualul propice pentru ploaie selectivă, pe lângă ogoare și nu pe lângă blocuri că noi oricum mâncăm culturi turcești și ne place pe soare.

Cum am terminat eu Dreptul

Pentru cine nu și-a dat seama încă din social media, sâmbătă a avut loc balul de absolvire al studenților Facultății de Drept a Universității din București. Realizez pe loc că am scris de atâtea ori în ultimii patru ani formula „Facultatea de Drept, Universitatea din București” încât imi vine în minte subsolul unei cereri depuse de prea multe ori la secretariat.

Eu, oficial, am terminat astăzi facultatea fiindcă așteptam să mi se afișeze o notă din re-re-reexaminări de la un distins profesor preocupat mai mult decât ar fi cazul de reputația sa de „băiat rău” și părerea extrem de bună despre sine. Totul e bine. Am terminat-o. Sunt absolventă, dar nu licențiată. Încă.

Măreața festivitate de absolvire s-a ținut în sauna, pardon, Aula Facultății de Drept în care s-au înghesuit, ca tot românul la lucruri gratis, cel puțin 700 de studenți cu toate neamurile lor. Au venit și ai mei să mă vadă absolvind și să mă pozeze în timp ce primesc cartonul și dau mâna cu mai marii facultății. Nu mi-a plăcut, dar nici nu mi-a displăcut. Motiv de selfie pân' la urmă...

Dar să vorbim despre balul mult așteptat la care am participat pentru că așa-i frumos și pentru cele patru colege și prietene pe care nu prea le scoți din casă la băute. E motiv de distracție în grup? E! Mi-am făcut rost de costum (și pentru asta îi mulțumesc Monicăi, știe ea cine e), mi-am luat partenera și-am plecat la bal cu taxiul, căci n-am putut cu Mercedes-ul alb cum fusese vorba să mergem.  Când am ajuns, ce să vezi, coadă. Coadă să intrăm în Palatul Parlamentului, coadă să ne verifice buletinele, coadă să ne caute de metale, coadă să facem poze, coadă să luăm băutură... În rest, acceptabil. Muzica începuse să rupă boxa deja, părea la fel de prost cum mă așteptam, dar cu o sforțare și oamenii mei mișto puteam să mă simt chiar bine.

Am avut o grupă ca lumea. Ne-am înțeles acceptabil, ne-am organizat frumos și repede de fiecare dată, ne simțim bine impreună. Am dansat pe Connect-R (cred că așa se scrie), am dansat pe ceva bouncy de Brooklyn, am dansat pe Șaraiman, am zis să mă simt bine indiferent de orice ar fi prost pe-acolo ca să fie bine, să nu fie rău. Am mâncat puțin că a fost pe apucate, am făcut drumuri lungi să-mi mai iau un pahar, am ascultat prima manea a petrecerii înghițind în sec și gândind că na, la băutură mai merg și orientale și muzica-i bună când e variată. Să placă la toată lumea! Și a plăcut. Ringul a fost plin pe manele și nimeni n-a cârâit. Până când, pe la 4 dimineața, eu stăteam jos la masă de 2 ore, beam o cafea și îmi era foame. Atunci m-am săturat de manele și m-am plâns ironic în social media. M-am supărat pe organizare, m-am supărat pe DJ care cerea bani pe dedicații, m-am supărat pe mine că am avut pretenții, și alea minime.

Concluzia este că am terminat Facultatea de Drept în felul meu și mă bucur că m-am hotărât să-mi schimb complet profesia pentru că, dacă am simțit că nu-i locul meu în Palatul Facultății de Drept sau în vreo instanță, cu atât mai mult am simțit că nu-i locul meu în distracția oamenilor ce au terminat o dată cu mine.

Pentru cei ce vor termina la anul: Nu aveți niciun moț la facultatea asta, e la fel ca oricare alta, te specializează, dar uită să-ți spună cum e în viața reală, nu te dezvotă personal deloc. Asta trebuie să faceți voi pe lângă orele de învățat. Nu neglijați asta fiindcă o să fiți nefericiți! Citiți o carte în timpul liber, ieșiți mai mult, chiar și în sesiuni. Și nu vă faceți prea mari speranțe legate de marea petrecere de final. Cei care nu ascultă manele insistați să plătiți un DJ cât de cât. Mâncați acasă înainte. În rest, vă las să experimentați și singuri.

Definiția cetățeanului

Mă duc cu 50 de lei să-mi cumpăr cartelă de 2 călătorii la metrou.
Doamna de la casă îmi cere mai mărunt că, evident, nu are să-mi dea rest. Îi arăt hârtia de un leu pe care o mai aveam în portofel și-i zic: "Asta-i tot ce mai am, îmi pare rău."
Deodata se stârnește furtuna: "Domnișoară, ce-mi fluturi leul ăla?! Asta nu-i o scuză."
Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, niciun magazin deschis.
"N-am unde să schimb", îi zic, "ar trebui să aveți să-mi dați rest..."
"Ar trebui? AR TREBUIII? Toată lumea ar trebui să-și facă treaba ca lumea în țara asta, că de-aia merge în halu' ăsta... Ar trebui.. Auzi la ea ce zice..." continuă sa bodogăne în timp ce-mi dă rest din cutia plina de bani de toate valorile și cartela de 2 călătorii.

Concluzia:
Să fiți siguri că vă faceți datoria de cetățeni și aveți tot timpul bani schimbați la voi că de-aia merge totul de căcat în țara asta.