Indiferent dacă mâine-i zi de licență pe mine tot mă supară ploaia asta tristă ce ține de trei zile. Gândindu-mă să găsesc vinovat, iar treaba aia cu divinitatea nu prea își are locul în capul meu, m-am hotarât să-mi ocup jumătate de oră și să citesc despre tradiții legate de ploaie sau aducerea ei.
În România, Paparuda este dansul tradițional cel mai cunoscut și longeviv ce are legătură cu ploaia. În vremuri mai frumoase, când oamenii nu depindeau de recoltele de la turci, dezbracau tinerele fecioare și le îmbrăcau în frunze de alun sau fag, le împodobeau capetele cu flori si panglici roșii, le puneau salbe și pe câteva dintre ele le mascau, tot ritualul având loc în a treia marți de după Paște. Fecioarele dansau și băteau în tigăi și cratițe cântând:
„Paparudă, rudă/ vino de ne udă/ ca să cadă ploile/ cu gălețile,/ paparudele/ să dea porumburile/ cât gardurile." sau
„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata;
/ cu ciubărul –bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să
descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă șiroaiele / să umple
pâraiele. / Hai, ploiță, hai! / udă pământurile / să crească grânele /
mari cât porumbele. / Hai, ploiță, hai!”
La final toate „paparudele” trebuiau udate cu apă rece de bătrânele satului.
Tot ritualul avea loc fie în marțea de care am amintit, fie în iunie sau iulie în caz de secetă pentru asigurarea unor recolte bogate.
Prin alte colțuri ale lumii, America sau Asia, scopul obiceiurilor de aducere a ploii este, evident, același, iar în vest se întâmplă ca triburile băștinașe să participe la un ritual asemănător de îmbrăcare cu frunze, de zgomot și invocări ale unor zei. În Asia în schimb, ploaia este asociată cu dragonii, în special cu dragonul Lung, cel aducător de precipitații. Odată cu apariția Taoismului si a Budismului, dragonii sunt considerați mai puternici și, în loc să aducă ploaia, ei pot controla vremea cu totul.
Când plouă mi-aș dori să mă fi născut la țară, într-un sătuc uitat de lume în care fetele să mai doarmă cu busuioc sub pernă de Florii și să danseze în frunze pentru ploaie. Totuși, eu, animal de oraș, sunt tristă din cauza ploii care mă udă sau mă ține în casă și mă obligă să am încălțăminte impermeabilă și umbrelă.
Așa că, pentru că n-am găsit alt vinovat, voi, fetele care ați dansat goale în frunze în marțea aia din a treia săptămână de după Paște, vă rog să găsiți ritualul propice pentru ploaie selectivă, pe lângă ogoare și nu pe lângă blocuri că noi oricum mâncăm culturi turcești și ne place pe soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu