Imi zice mama:" Azi e ziua in care Dumnezeu culege zambetele femeilor". Nu-i fraza ei. E auzita de undeva, dar la fel cum ea a fost impresionata si eu m-am bucurat de frumusetea metaforei.
Parerea mea e simpla. Nu cred in frumusetea speciala a acestor zile. In fiecare zi ar trebui sa ne iubim mama si femeia de langa noi, sa-i aratam asta si sa o sarbatorim, la fel cum cred ca si femeile trebuie sa faca asta pentru barbatii de langa ele. In fiecare zi ar trebui sa ne bucuram unii de altii.
Dar azi aleg sa ma gandesc la mama pentru ca imi este dor de ea si pentru ca ea m-a sunat sa-mi spuna "La multi ani!" prima. Mi-a oferit, anul trecut, de Craciun, o carticica din aceea mica de la Diverta cu diverse proverbe, maxime si citate. Se numeste "Mama si fiica... Intotdeauna prietene". A fost unul dintre momentele in care m-am simtit inca in uter si i-am simtit caldura sufleteasca atat de puternic incat m-am decis sa o iubesc altfel.
Unul dintre citatele din carticica, al lui Jacinto Benavente, spune "Poate ca pe nimeni nu chinuim atat de mult ca pe propria noastra mama; poate ca pentru nicio dragoste nu sacrificam mai putin, atat de siguri suntem ca ne-a fost data pentru totdeauna si ca intotdeauna ne iarta."
De atunci m-am decis sa-i fiu recunoscatoare si sa o iubesc, sa o apreciez, sa-i fiu prietena,sa o inteleg, sa incerc sa o fac fericita si sa nu trebuiasca sa ma ierte pentru nimic. Pentru ca o am si cat timp o sa o am voi fi tot copil si ce poate fi mai frumos decat asta?!
Te iubesc, mama!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu