Rust and Bone

Azi am decis să mă leg de un film, iar.

Ăsta e un film pe care l-am vazut acum ceva vreme, să zic vreo lună, poate mai puțin.

Marion Cotillard este unul din personajele principale si, pe deasupra, motivul pentru care m-am hotărât să-mi pierd 2 ore și să vizionez minunatul.
Încep prin a spune că e un film bun (pentru cei care nu vor să se mai obosească să citească până la capăt) și care își merită nota de 7.5 pe IMDB.

Începe puțin plictisitor și, dacă esti obosit, probabil n-o să treci de prima jumătate de oră, dar apoi acțiunea începe să se pricipite și toate lucrurile negative care se pot întâmpla se vor întampla.
Ca multe alte filme franțuzesti pe care le-am trecut prin fața ochilor, lait-motivul este puterea umană de a îndura și legăturile ce se formează între oameni în suferință.

Regizorul, Jacques Audiard, s-a mai bucurat de un mare succes în 2009 cu "A profet", nominalizat la Oscar, film care a intrat deja în watchlist-ul meu. Nici cu filmul ăsta, "Rust and Bone", în 2012 nu s-a dezis. So... he's a keeper... :)

Filmul se centrează pe două persoaje pline de defecte și, cu toate că ai toate motivele să le judeci negativ, reușești să simpatizezi cu ele o dată cu încercările prin care trec. Alain, boxer și tată singur se mută alături de sora sa în sudul Franței și încearcă să-și câstige existența în lupte de stradă. Stephanie era trainer de balene la Marineland, un parc acvatic de gen unde se țineau diverse reprezentații. Cei doi se cunosc într-un club și încep o prietenie forțată și destul de incompatibilă. Când Stephanie trece printr-o trauma fizică și psihică, Alain este singurul care o tratează cu indiferență, fară mila provocată de invaliditatea ei și, mai ales, ca o femeie. Suferința îi leagă cumva pe oameni și, pe cei doi, prietenia îi face să evolueze și să formeze o familie atipică, dar fericită.

Nu vreau să spun mai mult, doar atât: E un film ce merită văzut și care îți provoacă niște smuciri sufletești.